Comment on page
Părți interesate
Aceasta este o sub-secțiune a lexiconului de fundraising elaborat ca parte componentă a Ghidului de Fundraising GFMD MediaDev.
Unii donatori – în special UE – solicită înființarea unui comitet director la începutul proiectului. Rolul comitetului este de a supraveghea, precum și a consulta strategic organizațiilor implementatoare. Acesta include adesea reprezentanți ai beneficiarilor cheie, pe lângă organizația contractantă și partenerii de consorțiu..
Proiectele care sunt finanțate de mai mulți donatori au, de regulă, un donator principal care cere respectarea unui set specific de norme menite să asigure buna administrare a proiectului.
Un consorțiu este format dintr-un partener principal și un număr de parteneri juniori, deși contractul este de obicei semnat numai între partenerul principal și organizația contractantă.
Donatorii încurajează ofertele din partea consorțiilor înființate în scopuri contractuale. În unele cazuri, ceilalți parteneri pot fi "răspunzători solidari", ceea ce înseamnă, că toți membrii consorțiului sunt în egală măsură responsabili pentru executarea proiectului.
The value of a consortium-based approach is that it brings together organisations with complementary skills and experience, thereby ensuring that the key workstreams benefit from each member’s expertise and credibility in the given subject area.
În general, partenerul principal este cel care coordonează pregătirea propunerii de proiect, conduce procesul de design de proiectului și, în cazul unei oferte câștigătoare, semnează contractul cu donatorul.
Astfel, partenerul principal va gestiona contractul raportând performanța în raport cu indicatorii-cheie de performanță și prezentând solicitări formale pentru modificarea contractului atunci când/dacă este necesar.
Co-aplicanții sau partenerii de consorțiu sunt uneori denumiți „parteneri juniori”.
Acest termen nu diminuează importanța rolului lor într-un proiect. Pur și simplu, indică faptul că nu sunt partenerul principal (sau „prim” în termen american) și, prin urmare, nu vor fi semnatari direcți ai contractului cu donatorul
Conform terminologiei UE, beneficiarii sub-grantului sunt terți care primesc asistență financiară prin intermediul anumitor programe de sub-granturi (a se vedea "Asistență pentru părți terțe").
Donatorii americani se referă adesea la organizațiile partenere non-primare ca "beneficiari de sub-granturi'’, iar modele de buget din SUA oferă o oportunitate de a prezenta alocări bugetare separate pentru aceste organizații (cu marje separate sau cheltuieli generale de gestionare).
Programele de granturi ale UE se referă la organizațiile care nu sunt partenerul principal în calitate de co-solicitanți. Ei trebuie să îndeplinească criteriile de eligibilitate care reglementează aplicanții principali, deși pot fi adăugate criterii suplimentare.
Pentru procesul de aplicare, acest lucru înseamnă, de obicei, că trebuie să i se ofere un mandat partenerului principal să acționeze în numele lor.
În scopul implementării, co-solicitanții semnează, în general, un acord obligatoriu din punct de vedere juridic cu partenerul principal care prevede rolul și alocarea bugetară, reflectând, în același timp, obligațiile contractuale dintre partenerul principal și organizația contractantă.
În general, partenerii nu trebuie să îndeplinească aceleași criterii de eligibilitate ca solicitanții sau co-solicitanții.
În principiu, avantajul includerii partenerilor într-o ofertă este că aceștia demonstrează că solicitanții au legături strânse cu actorii locali care au potențialul de a consolida credibilitatea sau de a extinde amploarea unui proiect.
Faptul că astfel de organizații nu pot primi finanțare pentru proiecte înseamnă, în general, că acest statut prezintă interes numai pentru instituțiile sau organizațiile finanțate de stat care beneficiază de alte programe de granturi în același domeniu tematic.
Definiția partenerilor în interpretarea UE este vagă. Partenerii sunt organizații sau persoane care "joacă un rol real în proiect, dar nu pot primi finanțare din grant, cu excepția cheltuielilor pentru diurne sau călătorie".
Instrucțiunile UE conțin câteva detalii cu privire la entitățile afiliate.
Acestea sunt organizații care au o "legătură structurală" cu solicitantul principal sau cu un co-solicitant, deși este stipulat că această legătură nu ar trebui să se limiteze la proiect sau să fie stabilită în scopul proiectului.
Acestea pot fi entități controlate de solicitant (companii fiice); entitățile care controlează solicitantul (companii-mamă); entități aflate sub același control ca și solicitantul (companii surori); sau membri ai rețelei, federației sau asociației solicitantului (dacă solicitantul are acest statut).
Legăturile structurale pot fi stabilite exclusiv în scopul implementării proiectului.
Un solicitant unic sau un beneficiar unic este o entitate juridică formată din mai multe entități (un grup de entități) care respectă în mod colectiv criteriile de eligibilitate.
Un exemplu frecvent citat în recomandările pentru solicitanți este "o asociație formată din membrii săi".
Organizațiile care constituie un solicitant unic sunt, în general, tratate ca organizații afiliate în scopul dezvoltării proiectului și bugetului.
De regulă, aceștia au roluri de manageri, precum și furnizori de asistență tehnică pentru anumite componente ale unui proiect.
CV-urile experților-cheie sunt prezentate ca parte a ofertei și sunt evaluate în funcție de criteriile stabilite. În unele cazuri, acestea pot acumula un procent semnificativ din punctajul disponibil și, prin urmare, este important ca concurenții să se asigure că îndeplinesc cerințele Termenilor de referință cât mai exact posibil.
Pentru ofertele UE, experții-cheie trebuie să aibă un acord de exclusivitate cu aplicantul; acesta nu este întotdeauna o cerință a altor donatori.
Pe lângă experții-cheie, ofertanților li se solicită, în general, să demonstreze că pot utiliza o serie de alte competențe și expertiză sub formă de experți non-cheie – persoane care lucrează la proiect ad-hoc, pentru perioade scurte de timp.
Deși numărul total de zile lucrătoare pentru acești experți poate fi bine indicat în Termenii de referință, nu e obligatoriu să prezentați CV-urile lor ca parte a ofertei.
Cu toate acestea, aplicanții prezintă, de obicei, CV-uri scurte ale experților non-cheie în propunerea tehnică, oferind astfel evaluatorilor o idee despre gama de consultanți care urmează să fie abordați și experienței lor.
Last modified 2mo ago